zvântat

dac-am fi corturi, am alege singuri unde să campăm. și n-am fi de două feluri.
am avea rezistență sporită la tot ce-i ud, la iarbă, la oamenii din  noi care se ascund ca să joace cărți și să împartă aceeași sticlă.

am fi ancorați în patru. și am fi cu atât mai doriți cu cât am fi disponibili pentru  mai multe persoane.

ne-am arcui  ușor pe măsură ce trece timpul, fibrele noastre ar fi din ce în ce mai ușoare. n-am mai fi o povară în timp.

oricine ne-ar putea transporta cu ușurință, am încăpea în orice poșetă, lângă fardul de obraz care nu are ce să caute lângă noi.

am fi arși cu țigara și sforile noastre  de rezistență ar fi  luate  peste picior dimineața de către somnoroși mahmuri în drum spre primul tufiș.

am avea nisip întăuntru.

am aștepta cuminți în dulap până ne vine rândul.


fermoarul nostru ar fi  tras iar noi   am fi deschiși la nou.


 pentru că plouă  trebuie să stăm ascunși sub toate culpele.

orice lumină crează durere și riduri.