proză-n ibric dintr-o nuvelă inexistentă

vine cu frigul lumea. așa cum e ea, așa cum rămâne nouă, celor care stăm. așa cum li se înfățișează celor care se mișcă.
absurditatea normalului: puține trebi pot să intrige la fel de mult cum o face accederea la normal. ziua, noaptea, anii. noi. și timp scurs.
de unde, până unde, încotro și-un semn de întrebare din ăla ? da, din ăla.
să încercăm un silogism simplu. vezi rândul următor, nu-i obligatoriu.
dacă putem accepta oja unora putem accepta și dispariția celorlalți. cablat și mufat, emoțiile virtuale își găsesc fotoliul în unde (ăsta e substantiv, n-are nevoie semnul mai sus menționat, nu citiți auirea). se plimbă ca proastele de colo pâna colo! emoțiile adică.
paralela între visceral și spiritual:
nemulțumirea mulțimilor nu trece prin înmulțirea mulțumirilor.

roșu-n blush

trebi rezolvate și neasumate
în găleți de budinci blamate.
fapt cert tradus în știință:
cum?!  Moș Crăciun își  pune o dorință?!?



rușinea-i pentru cei fără conștiință.

"etnografician"

cuget adus
nimic în plus.

solitarul  eu
plural la leu.


acord tacit
epigon rănit.