one and only

fife serenade...
don't make it singular.
i'm the love of many men's life.

doiş'pe cu două'ş'patru

“Cămașa-i tot nespălată”  își zice în gând Ghițu. Îi  curățase un pic gulerul înainte de tura trecută frecându-l cu manșeta și mai murdară. N-avea ce să iasă bun din asta. Și era singura lui cămașă primită de la CFR, s-au tot lăudat că de dau măcar două rânduri de uniforme de când le-au schimbat, în ’74.

N-avea ce face, intra-n tură cu gândul la doișp’e cu două’ș’patru.  Ore de mers, zguduite de mecanisme unse prost.  Șapca  avea deja margini unsuroase care  dovedeau turele legate și făr’ de pauză, în afara celeia dintre două trenuri;  și firește, mult așteptata cruce. Da’ nu din aia bisericoasă ‘’trăzni-o-ar’’, cum se întreabă el de multe ori în cei șapte ani lucrați, ‘’di ce năcazu’ zice la intersectarea trinurior cruce?!’’

Nevastă nu-și luase, a iubit-o p-una din Ploiești  dar n-a apucat să creadă că-și face un rost.  Mutat cu simbrie bună la București, adus de CFR pe post de conductor de tren tocmai din Sălaj , nu i-a fost ușor la început și de curând, întors acas’ cu merindea-n traistă după o tură plină de scandalagii și  de Poliție TF, găsește dulapul gol. ‘’M-o lăsat munteanca,  a dreacu’ muiere! ”

Merge spre Gara de Nord cu traista mai mult goală, mâncare n-a avut timp să-și facă, ouă nu mai avea-n frigider, cafeua a baut-o fără zahăr. Noroc cu Mitică, coleg de tură, ‘’Nașul cel rău” cum îi spun navetiștii. Rău e cu ăia care n-au bilet, nu sta la discuții, zice că n-are nevoie de șpagă și că nu-i moral față de restul călătorilor. „Al dracu’ oltean’’  zâmbește în sine Ghițu coborând din metru în spatele unei gagici date c-o tonă de parfum. Ce cuvinte bagă fața călătorilor care nu vor decât să mai scutească un ban, ca tot omu’. Și daca-i mai iese și lui ceva la afacerea asta care-i baiu’? Da’-n rest, cu el e băiat fain Mitică, n-are ce-i reproșa. Toată săptămâna trecută a mâncat din traista plină cu merinde pusă ne nevastă-sa, olteancă faină, tre’ s-o recunoască!

Colegul din gânduri îi răsare-n față zâmbăreț pentru ceasul neprielnic, că așa-i el, mereu vesel. “Făcui ochi? Haida’ la o cafea, se-ncinse sticla de când te-aștept” râde Mitică cu poftă și-i lipește o palmă zdravănă peste spate.  Ghițu (în original  Gheorge, poreclit cum citim de colegul său)  își întreaptă spatele și tușește zdravăn direct din plămânii zguduiți. 

“Fir-ar ea de treabă, tura bună se cunoște de la-nceput frate!” fluieră Mitică ajuns pe peron cu camaradul de suferință care-i bea cafeaua cu zahăr pe nerăsuflate.  Bulbucându-și ochii în direcția locomotivei, în fața primului vagon o gagică mișto pânăn trezeci de ani, așa, blondă și cu bucle tată! își ridică ștrampii pe sub fustă, semn că-s o mărime mai mare decît talia ei subțirică.

„Ghițucule, azi o iei din spate da?” râde Mitică cu poftă arzându-i încă o palmă pe spate Gheorghițului care trage din țigară repede repede, uitându-se grăbit la ceas. Mai au cinci minute și trebuie să sufle-n fluier de plecare.

„Clasa-ntâia e mai de Doamne-ajută” se relaxează Mitică în timp ce țăcăne biletele din carton tare ca păcatele. Trece din compartiment în compartiment trezind babele cu coafură de nașă și inginerii plecați în delegație prin țară, cu bani de la Stat pentru deplasări la clasa I. Ajuns în la penultima ușă, deschide lumina și nu apucă să zică ferm poezia știută de acum și pe lumea cealaltă: ‘’ Bună dimneața, vă rog prezentați biletele pentru control” ; n-apucă pentru că blonda de pe peron doarme-n brațele lu’ bărba-su, probabil, gândește nașul cel rău și înmuiat la vedera unei  femei frumoase din față. Cu pântecul umflat cu tot.

Se va întoarce mai încolo să le verifice bilete,  sigur au că la clasa I e lume mai bună, cu moralitate. Oameni educați care au un statut și altfel merge treaba.

Privind înc-o dată la blonda transformată din nimfă călătoare în frumoasă soție adormită, în brațele unui soț deloc de lepădat , la fel de adormit, închide lumina și trage ușa după el.

„Unde- o fi  ajuns Ghițu cu controlu”? se întreabă aprinzându-și o țigară lângă budă, în capătul holului.

MioRoșița

Oiță bârsană, mult  prea năzdrăvană.... 

Nu confunda Serele, faine florării

Cu stele făclii.
Mun'cipiu fraier, răsad guraliv,
Odraslă de oier șmecher.
Personaj fictiv. 

Roșia se-mproașcă cu noroi spurcat;

Multe cianuri și-un  neam   manipulat.

Țipă-n gura mare ce-aude-n zare

Comandat, trasat,  în gură băgat. 

Las-o naibii turmă, 

Baciu'  bun nu lasă urmă!

Nu fii prostovană!  

toilet wishes

when paesants were real
europe was down
and now in denial
every provincial
has it's own crown.

twentyfirts foklore
in rockn'roll whole
of eastern black.

 regards for four hundred yards
of lack
and common sensless sense!

don't worry amateur..
i'll be back.

maestromanie

nu există oameni mai buni;
exisă un singur fel bun de a face lucrurile.


totul e relativ? absolut!

proză-n ibric dintr-o nuvelă inexistentă

vine cu frigul lumea. așa cum e ea, așa cum rămâne nouă, celor care stăm. așa cum li se înfățișează celor care se mișcă.
absurditatea normalului: puține trebi pot să intrige la fel de mult cum o face accederea la normal. ziua, noaptea, anii. noi. și timp scurs.
de unde, până unde, încotro și-un semn de întrebare din ăla ? da, din ăla.
să încercăm un silogism simplu. vezi rândul următor, nu-i obligatoriu.
dacă putem accepta oja unora putem accepta și dispariția celorlalți. cablat și mufat, emoțiile virtuale își găsesc fotoliul în unde (ăsta e substantiv, n-are nevoie semnul mai sus menționat, nu citiți auirea). se plimbă ca proastele de colo pâna colo! emoțiile adică.
paralela între visceral și spiritual:
nemulțumirea mulțimilor nu trece prin înmulțirea mulțumirilor.

roșu-n blush

trebi rezolvate și neasumate
în găleți de budinci blamate.
fapt cert tradus în știință:
cum?!  Moș Crăciun își  pune o dorință?!?



rușinea-i pentru cei fără conștiință.

"etnografician"

cuget adus
nimic în plus.

solitarul  eu
plural la leu.


acord tacit
epigon rănit.

la comun

că-i monedă, că e troc
tot folosu-i rost de joc;
proprietate sau vid
toate duc la genocid.

și dacă ni se cuvine
să contestăm cît ne ține
al arbitrului liber, al naibii scor!
a  ligii religie.

să nu blamăm neștiutul
de nu-i al nost' cunoscutul.
sfinți din vaci, din ierburi
sau spoiți pe pereți...
baiu' nu-i cu lideri
e doar  cu adepți.


șapte  draci legați cu lanțu'
și-au pus gînd să treacă șanțu'.
„vai de noi, unde-am ajuns
cînd am fugit de împuns?!”
o fi Rai, o fi Sabbat,
sau poate matriarhat.

târnacop patetic

ceva nou sub soare apare aşa..când te aştepţi mai puţin. să analizăm o ţâră....este sub soare pentru că acolo se vede mai bine şi tre' să şi sclipească, altfel nu sare-n ochi. un nou plouat e aşa....gata compromis, ca să nu mai vorbim de cele bătute de vânt.
da' cu soarele te-ai scos. numa' bun de fixat idei.
şi dacă mai umbli şi descuţ altfel se prinde de tine ...mă rog, depinde pe ce calci.
ce-i nou sub soare până la urmă? cevvvaaaa.. ce poate lua foc? ca asfaltul proaspăt aşa? parcă nu-i în regulă să te-nglodeşti într-o sintagmă aşa de faină.
pământul arid sub soare. a fost şi pământul nou cândva! prea puţine roade dă ca să ne bucurăm de pe urma sa.
săpăm în el vrând să  dăm de noi.  şi vechiului străluce' de  noutăţi.
 arsă, dragostea sub soare  va fi fost şi ea ceva  nou.

iubita lu’ Nichita

pentru foc jăratec.
căci pe jar se mistuie
şi se-ndoaie frunze.

pentru copaci apă
şi rod şi pom
culese-n alegeri şi soartă.

pentru apă vânt
care-adie şi-aduce
proptit în cerc, desen de răscruce.

pentru vânt  ploaie.
stropind să însemne
cu lacrimi văzduhul. să stingă văpaie.

pentru ploaie sunet
 s-audă-ascultând
bătăi şi amoruri uşor galopând.

pentru sunet muzică
cu vers, ritm şi durere

desface trecutul şi naşte plăcere.

pentru muzică simţul fierbând
cu colţi de aramă, sclipind
să cadă  pe toate cele ce sunt.

pentru simţ suflet.
 să zăbovească
să găsească, să-mplinească!

pentru suflet om.
se naşte botezul şi lasă rostit
că viaţa-i  a lui de trăit.

pentru om dragoste.
să verse pocale de-amar şi de jind,
să-nveţe pe toţi că trăim doar iubind.

var stins. ca  tot ce-i lăsat şi scris şi citit.
libertatea inundă incendiul topit.

 nu-s alte nevoi pentru dragoste.

Noi.

trei şapte nouă

să curgă
clipă  dedublată de-ntâmplare
se înfăptuieşte treptat
se lasă subit.   
 se spală.


da' iasă!
curios şi desfătat
în moalele capului lovit.
surprins. privit.
să doară.


s-acopere.
în noi zace vopsea eficace
zeul mărit. diluant.
se  pune.


s-atingă
falange uns,
mir scurs
pace
se-aşterne.


să tinzi
 la tumult şi ceaţă
cu unghii pe gheaţă.
Urcare.

vocale-aruncate-n prăpăstii
oameni iubind.
Să fim
iertare.

psychedentic

fiecărei construcţii mentale i se datorează o explicaţie.
până la ultima construcţie sufletească datorează scuze.


vânăt suflet scurs prin capilare
croşetă-n aortă, pe faţă, pe dos.
evident contur străpuns de gheare,
epiteliu brăzdat şi topit generos. 

fum şi foc reluat. schimbat
ludic, umor şi ironie. visul.
lavă valmeş  intrată-n sac
dar totuşi elasticul: pac!
 în joaca de-a abisul.

pe piatră udă se zvântă creanga
şi vântu-i adus de nămeţi.
petic cusut îmi aduci cu ofranda
că sensu-i în nuci şi pereţi.

.
durere ce-şi lasă grimasă vădită:
static urlet. mut.  ieşit din minţi.
nu-i Hades  mereu  din atâta tăciune
similar comfort, scobitul în dinţi.