Thursday, April 23, 2015

balaur


străpuns de-o suliță sfântă a unuia de pe cal. ba nu, el era ăla sfânt.

măicuță-mea ne dădea broculeț, un fel de cacao lungită, lapte, zăhar și pită. așa ne-am făcut mari.

ne mințea că ne duce la Făgăraș, numa' să gătăm ce-aveam în blid.

gheorghe trona  între celelalte icoane, pe peretele din tindă, 'ăl de la fereastră. ca un vitez apărea. apăra domnița de rele. să nu vrei să fii luată pe cal de-un așa tip?

apoi am aflat că sfinții sunt ăia care-s prea buni ca să pună mâna pe tine. te apără și te lasă să-i admiri. niște blegi.

 și ajungi să-i pupi în icoane de dor ce ți-e.

mai bine mă lăsam răpită de bestie.

frumoasa așa a făcut și-a fost cea  mai iubită.





1 comment:

  1. Oare nu și pentru tine coboară din pereți
    Nopțile care încep dimineața?
    Oare nu și tu – cea pierdută în tine
    Calci în bălți unde rădăcina îndoielii a prins umbră?
    Oare nu patria plăcerilor din oasele tale
    Descalecă peste hormonii alunecoși ai faptelor
    pe care mintea le pune pe coji de nucă?
    Oare nu ?
    Oare?

    ReplyDelete

zicatura: