Monday, July 29, 2013
proză-n ibric dintr-o nuvelă inexistentă
vine cu frigul lumea. așa cum e ea, așa cum rămâne nouă, celor care stăm. așa cum li se înfățișează celor care se mișcă.
absurditatea normalului: puține trebi pot să intrige la fel de mult cum o face accederea la normal. ziua, noaptea, anii. noi. și timp scurs.
de unde, până unde, încotro și-un semn de întrebare din ăla ? da, din ăla.
să încercăm un silogism simplu. vezi rândul următor, nu-i obligatoriu.
dacă putem accepta oja unora putem accepta și dispariția celorlalți. cablat și mufat, emoțiile virtuale își găsesc fotoliul în unde (ăsta e substantiv, n-are nevoie semnul mai sus menționat, nu citiți auirea). se plimbă ca proastele de colo pâna colo! emoțiile adică.
paralela între visceral și spiritual:
nemulțumirea mulțimilor nu trece prin înmulțirea mulțumirilor.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment
zicatura: