'lunecă lopata cu scrâştet amar
mânată de vorbe-ngheţate
uitate-n cap din cuget dispar
ori el doar nu vrea să se-arate.
că nu-i bucurie să uiţi ce nu ştii
sau înţeles-ai vreodată?
rotund ca un om de zăpadă te ţii
arunci cu omăt viaţa toată.
plimbare pe sat cu urechi înţepate
nu-i frig cât e chin să-auzi adunate
şi vrei nu mori de oftică
acum că zăpada intrat-a-n politică.
This comment has been removed by a blog administrator.
ReplyDelete