stătut

plisc închis
supus firav bătând în far
amar hotar.

şi totu-i bun când nu-i
că'tând  întâiul, ce-l dintâi
pierit în tină. cui?
 să i te plângi,
să spui, să zici?

năcazu'-i bun, amar şi
ferecat.
 scris pe voi veline
plictis de sine.

geru-ţi ţine mintea-n loc

'lunecă lopata cu scrâştet amar
mânată de vorbe-ngheţate
uitate-n cap din  cuget dispar
ori el doar nu vrea să se-arate.

că nu-i bucurie să uiţi ce nu ştii
sau înţeles-ai vreodată?
rotund ca un om de zăpadă te ţii
arunci cu omăt viaţa toată.

plimbare pe sat cu urechi înţepate
nu-i frig cât e chin să-auzi adunate
şi vrei  nu mori de oftică
acum că zăpada intrat-a-n politică.