Apartenenţa pierderii

E ca şi când te-ai găsi undeva fără să fi vrut să intri; ca şi când ai ştii ce vrei după ce te-ai săturat de găsit; de parcă ştiai ce avea să se întâmple oricum, fără să te  chinui să încerci;

           nu-i nimic de scris, e doar de văzut; el  nu-ţi arăta nimic nou, nu stai gură cască, ţi se expune ce e deja acolo, în tine, ca cititor, că altfel nu erai aici, ca elev, că altfel nu existau profi care să te trimita aici, ca student, care,  mă rog…..eşti. Ca într-un loc în care erai deja pentru tine  acolo, el doar îţi  arată;  e dinaninte de tine, te-ai pierdut deja -ai văzut că ştiu?Sâc!-  , dar  e deja acolo;

aşa  e George Roşu, dinainte ştiut de noi, şi recunoscut de el, prin ce ne arată nouă.Pardon.Expune.Aveţi o posibilitate, să recunoaşteţi sau nu că funcţionează.mda, pereţii la care urlii vibrează, şi dacă n-ai ajuns la ei te-ai pierdut deja; ca şi când ai exista