Acum că am terminat şcoala pot să mă apuc de învăţat

Tirănel şi Licheluţă

episodul unu şi singurul douăpuncte există la bibliotecă o carte cu galben pe margini, care teoretizează democraţia pe la 1962 şi acum o reinterpretează..mă rog, e vorba de apostolu' Ioan italian care-o scrie, a.k.a Giovanni Sartori punctşivirgulăcuparantezăinchisădupă 

i bai mare dom'le...

cum năcazu'  scap eu de teoretizare, aristocra-m-aş! 

mer'e şi făr' de galbin:)

Conştiinţa bate credinţa

Crezi că n-am conştientizat niciodată asta?, zise el încercând să se apere şi crezând că poate.
Crezând, nu bănuind, că dacă astea două ar fi unul şi acelaşi lucru......
Atunci ce urmează după ce ştim?, gândi ea şi zise zâmbind sfidându-i mâna de pe clanţă:Ştiu că eşti un prost şi cred că te iubesc

Apartenenţa pierderii

E ca şi când te-ai găsi undeva fără să fi vrut să intri; ca şi când ai ştii ce vrei după ce te-ai săturat de găsit; de parcă ştiai ce avea să se întâmple oricum, fără să te  chinui să încerci;

           nu-i nimic de scris, e doar de văzut; el  nu-ţi arăta nimic nou, nu stai gură cască, ţi se expune ce e deja acolo, în tine, ca cititor, că altfel nu erai aici, ca elev, că altfel nu existau profi care să te trimita aici, ca student, care,  mă rog…..eşti. Ca într-un loc în care erai deja pentru tine  acolo, el doar îţi  arată;  e dinaninte de tine, te-ai pierdut deja -ai văzut că ştiu?Sâc!-  , dar  e deja acolo;

aşa  e George Roşu, dinainte ştiut de noi, şi recunoscut de el, prin ce ne arată nouă.Pardon.Expune.Aveţi o posibilitate, să recunoaşteţi sau nu că funcţionează.mda, pereţii la care urlii vibrează, şi dacă n-ai ajuns la ei te-ai pierdut deja; ca şi când ai exista