Ștramp negru.

Dacă putem accepta oja unora putem accepta și dispariția  altora.

Veștile îți provoacă greață și

nevoie de un  măr. Și mergem

să bem o cană

în care a fost ceai

și să ne trezim într-o

bucată de fereastră la care belim pleoapele

pe care le clătim cu apă și săpun din tub scump

și ne privim urât în autobuzul cu parfum și fard  ieftin.

Mă mai mir că

 de la morți învățăm să trăim!

Merci C.C

Teoria bunului gust

Debungust: oraș din Africa găsit de un prieten chel pe harta cărnii fripte

și două cabluri mufate jack mare jack mare în stație;

Chiar a mers!

Pungile de sub ochi s-au dezumflat

am cântat și nimeni nu s-a strâmbat.

S-a mai scuipat

din greșeală și

câteodată chiar eu horcăi când mă simt bine așa că

E voie.

Adică, asta e ideea. Să nu adormi măcar.

Sistemic

Taburet pe care te așezi cu nădejde

O dată intrat în cerc și te adaugi ca uleiu’n maioneză.

Mixează-te

Masă cleioasă ce ești!

Oamenii tind să folosească necesarul

ca la fizică:  nimic câșigat, nimic pierdut.

E ușor de înțeles de unde apare totul.

Funcțional

aș fi de-acord că

“orice ieșire costă bani”

Cum zice mama.

Chiar și plătit,

N-am întâlnit om căruia să-i spun tot ce am în cap fără să se supere.