one and only

fife serenade...
don't make it singular.
i'm the love of many men's life.

12 cu 24

“Cămașa-i tot nespălată”  își zice în gând Ghițu. Îi  curățase un pic gulerul înainte de tura trecută frecându-l cu manșeta și mai murdară. N-avea ce să iasă bun din asta. Și era singura lui cămașă primită de la CFR, s-au tot lăudat că le dau măcar două rânduri de uniforme de când le-au schimbat, în ’74.

N-avea ce face, intra-n tură cu gândul la 12 cu 24.  Ore de mers, zguduite de mecanisme unse prost.  Șapca  avea deja margini unsuroase care arătau turele legate și făr’ de pauză, o țigară între două trenuri;  și firește, mult așteptata cruce cu acceleratu'.

Nevastă nu-și luase, a iubit-o p-una din Ploiești  dar n-a apucat să-și  facă un rost.  Mutat cu leafă bună la București, adus de CFR pe post de conductor de tren tocmai din Sălaj , nu i-a fost ușor la început și de curând, întors acas’ cu merindea-n traistă după o tură plină de scandalagii și  de Poliție TF, găsește dulapul gol.

Merge spre Gara de Nord cu traista mai mult goală, mâncare n-a avut timp să-și facă, ouă nu mai avea-n frigider, cafeaua a băut-o fără zahăr. Noroc cu Mitică, coleg de tură, ‘’Nașul cel rău” cum îi spun navetiștii. Rău e cu ăia care n-au bilet, nu sta la discuții, zice că n-are nevoie de șpagă și că nu-i cinstit față de restul călătorilor. „Al dracu’ oltean’’  zâmbește în sine Ghițu coborând din metrou în spatele unei gagici date c-o tonă de parfum.

 Călătorii   vor doar să mai scutească un ban, ca tot omu’. Și daca-i mai iese și lui ceva la afacerea asta care-i baiu’? Dar.....în rest, cu el e băiat fain Mitică, n-are ce-i reproșa. Toată săptămâna trecută a mâncat din traista plină cu chiftele  puse de nevastă-sa, gospodină, tre’ s-o recunoască!

Colegul din gânduri îi răsare-n față zâmbăreț pentru ceasul neprielnic, că așa-i el, mereu vesel. “Făcui ochi? Haida’ la o cafea, se-ncinse sticla de când te-aștept” râde Mitică cu poftă și-i lipește o palmă zdravănă peste spate.  Ghițu (în original  Gheorge, poreclit cum citim de colegul său)  își întreaptă spatele și tușește zdravăn direct din plămânii zguduiți. 

“Fir-ar ea de treabă, tura bună se cunoște de la-nceput frate!” fluieră Mitică ajuns pe peron cu camaradul de suferință care-i bea cafeaua cu zahăr pe nerăsuflate.  Bulbucându-și ochii în direcția locomotivei, în fața primului vagon o gagică mișto, până-n trezeci de ani, așa, blondă și cu bucle tată! își ridică ștrampii pe sub fustă, semn că-s o mărime mai mare decît talia ei subțirică:

„Ghițucule, azi o iei din spate da?” râde Mitică cu poftă arzându-i încă o palmă pe spate Gheorghițului care trage din țigară repede repede, uitându-se grăbit la ceas. Mai au cinci minute și trebuie să sufle-n fluier de plecare.

„Clasa-ntâia e mai de Doamne-ajută” se relaxează Mitică în timp ce țăcăne biletele din carton tare ca păcatele nespovedite. Trece din compartiment în compartiment trezind babele cu coafură fixată cu diluant și inginerii plecați în delegație prin țară, cu bani de la Stat pentru deplasări la clasa I.  Ajuns  la penultima ușă, deschide lumina și nu apucă să zică ferm poezia știută de acum și pe lumea cealaltă: 

 "Bună dimneața, vă rog prezentați biletele pentru control”; n-apucă pentru că blonda de pe peron doarme-n brațele lu’ bărbatu-su. Nașul cel rău, dezarmat, cu resemnare renunță la fanteziile cu această  femeie frumoasă.  Ea este în siguranță, cu iubirea ei și  pântecul  crescând. 

Se va întoarce mai încolo să le verifice bilete,  sigur au că au,  la clasa I e lume mai bună, de lux. Oameni educați care au un servici bun  și altfel merge treaba.

Privindu-se  înc-o dată în oglinda propriului eșec, frustrat și deprimat,  el, violator fără victimă și  apoi la  blonda transformată din nimfă călătoare  în frumoasă soție adormită, în brațele unui soț iubtor, închide lumina și trage ușa după el.

„Unde- o fi  ajuns Ghițu cu controlu”? se întreabă aprinzându-și o țigară lângă budă, în capătul holului.